Istoria comunei Calinesti

Călinești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Călinești, Cârstieni, Ciocănești, Glodu, Gorganu, Radu Negru, Râncăciov, Udeni-Zăvoi, Urlucea, Valea Corbului, Văleni-Podgoria și Vrănești (reședința).

Calinesti se află în estul județului, în Podișul Cândești, pe malul stâng al Argeșului. Este străbătută de șoseaua națională DN7, care leagă Piteștiul de București. Din acest drum, la Călinești se ramifică șoseaua județeană DJ704B, care însă deservește doar satele comunei.[4] Prin comună trece și calea ferată București-Pitești, pe care este deservită de stația Călinești.

 Calinesti este cea mai mare comuna din Arges, dupa numarul de locuitori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Călinești se ridică la 10.872 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.527 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,12%). Pentru 6,06% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,5%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Comuna Călinești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri.

Istorie

La 20 mai 1388, Călinești primește prima atestare documentară, într -un hrisov emis de

Mircea cel Mare. Același document stă la baza primei atestări documentare și pentru

municipiul Pitești, ceea ce nu face altceva decât să întărească faptul că cele două localități au,

în mare, istorie și tradiții comune.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Muscel și era formată din satele Călinești, Turculești și Vitichești, având în total 1621 de locuitori ce trăiau în 401 case. În comună existau o moară de aburi (proprietatea lui G. Manolescu), trei biserici și o școală mixtă cu 41 de elevi. 

La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Gorganu, Văleni și Vrănești. Comuna Gorganu, formată din satele Drăghicești, Gorganu și Cârstieni, avea 2113 de locuitori (în 489 de case), o moară de apă, trei biserici (una la Drăghicești și două la Gorganu) și o școală mixtă cu 60 de elevi. 

Comuna Văleni, cu satele Valea-Văleni și Ciocănești, avea 935 de locuitori, două biserici și o școală. Comuna Vrănești cuprindea satele Vrănești, Bădești, Gușați, Udeni și Zăvoiu, având 6100 de locuitori, o școală și două biserici. 

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă (doar comuna Văleni fusese transferată plășii Golești); comuna Călinești avea aceeași alcătuire și 2328 de locuitori; comuna Gorganu avea 1053 de locuitori în satele Gorganu de Jos și Drăghicești; comuna Văleni, cu satele Valeni și Ciocănești, avea 1477 de locuitori, iar comuna Vrănești avea 1400 de locuitori în satele Vrănești și Zăvoiu. Comuna și satul Văleni au primit în 1931 denumirea de Văleni-Podgoria, pentru a le diferenția de Văleni-Dâmbovița. 

În 1950, comunele au fost transferate raionului Topoloveni și apoi (după 1952) raionului Găești din regiunea Argeș. În 1968, ele au trecut la județul Argeș și au fost comasate, apărând comuna Călinești în alcătuirea actuală. 

Monumente istorice

Biserica de lemn „a Turcului” din Cârstieni, monument istoric

În comuna Călinești se găsesc patru monumente istorice de arhitectură de interes național:

·         biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Drăghicești (1744, strămutată în 1988) din Călinești;

·          Biserica de lemn „Sfântul Apostol Toma” și „Sfinții Voievozi”, zisă „a Turcului” (1758–1759) din Cârstieni;

·         biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fostului schit Lacu Negru (1787) din satul Radu Negru;

·         mănăstirea Râncăciov din secolul al XV-lea (cu modificări în 1648 și 1868), ansamblu cuprinzând biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și „Înălțarea Domnului”, fundațiile chiliilor, anexelor și turnului de poartă.

·         La acestea se mai adaugă și situl arheologic de interes național din „Dealul Olarului”, 500 m vest de centrul satului Râncăciov, sit cuprinzând urme de așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului, perioada Latène, perioada Halstatt și secolul al XIV-lea (Evul Mediu).

În plus, opt cruci de piatră de pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național:

·         una de la 1660 din cimitirul bisericii Turcului din Cârstieni;

·         una din 1724 de la fântâna veche și casa Ghencea Silviu (nr. 75) din Ciocănești;

·         una din 1713 de la casa Ionescu Nicolae (nr. 49) de pe DN7 în același sat;

·         una din 1726, strămutată în 2000 în fața casei parohiale (nr. 284) din fostul sat Gorganu de Jos (astăzi în satul Gorganu);

·         crucea-pisanie a fostului schit Lacu Negru (1759), aflată astăzi în curtea cimitirului bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Radu Negru;

·         una din 1667 aflată în curtea bisericii „Sfântul Dumitru” din Văleni-Podgoria;

·          una din 1727 aflată în același sat, la 500 m sud de biserică, lângă casa cu nr. 129;

·          și una din 1663 aflată în curtea bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfântul Arhidiacon Ștefan” din satul Vrănești.

În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic — ruinele bisericii de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea) din fostul sat Gorganu de Jos (astăzi în satul Gorganu).

Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1848) din Călinești; biserica „Sfântul Dumitru” și „Sfântul Gheorghe” (1773) din Văleni-Podgoria; și vila N. Paul (1926) din Vrănești.